Vânzarea și cumpărarea de imobile – depozitul la notar

Legea nr. 124/2017, articolul 1, alineatele 63 și următoarele, stabilește dreptul cumpărătorului de a solicita depunerea prețului la notarul în fața căruia se semnează contractul de vânzare- cumpărare.

În momentul semnării contractului final de vânzare- cumpărare, ambele părți apar în fața notarului, semnează contractul și, în același timp, cumpărătorul plătește prețul bunului. Din acel moment, dreptul de proprietate este transferat, astfel încât cumpărătorul să devină noul proprietar al proprietății.

Se știe că cumpărătorul este expus unui risc:

Între data semnării contractului final de vânzare- cumpărare și data transcrierii acestuia în registrele publice, vânzătorul ar putea publica o „sarcină”: „sarcina” înseamnă un embargo, un sechestru, o ipotecă etc.

Cu siguranță, acest caz nu este frecvent, deoarece notarii au obligația de a transcrie actele de vânzare-cumpărare cu punctualitate absolută, dar cu toate acestea, există un risc ca înainte de intrarea în vigoare a acestei legi să nu fie posibilă excluderea completă a acestora.

Dacă una dintre părți solicită acest lucru, notarul primește de la cumpărător sumele necesare pentru plata soldului, păstrându-le într-un cont curent „specific”. Evident, această sumă este destinată vânzătorului, căruia îi va face plata notarul (de regulă prin transfer bancar) imediat ce s-a realizat transcrierea și, prin urmare, formalitatea publică cu care este dobândită certitudinea că achiziția s-a finalizat fără probleme.

Prin urmare, sumele plătite notarului sunt absolut sigure: de fapt, sunt separate de bunurile notarului și nu pot fi legate de creditorii unui notar.

Scopul principal al „depozitului de preț”, după cum s-a menționat, este de a proteja cumpărătorul de riscul de transcrieri sau daune în intervalul de timp dintre semnarea contractului final și înregistrarea acestuia.

În același timp, devine de utilitate fundamentală în cazul în care proprietatea care este vândută este deja gravată de o ipotecă preexistentă. În acest caz, contractul final trebuie să prevadă că notarul va plăti suma vânzătorului numai după ce ipoteca a fost anulată.

Dacă la acel moment casa nu este imediat accesibilă, sau poate nu este încă liberă (pentru că este ocupată de vânzător sau de oricare alt chiriaș), se poate introduce în contractul final o clauză care să prevadă că notarul va plăti prețul vânzătorului odată ce casa va fi disponibilă sau, pentru a păstra exemplele date, odată ce în casă nu mai locuiește nimeni și este complet liberă.

Trebuie menționat că depozitul de preț nu este obligatoriu, ci doar opțional.
Se remarcă faptul că acest sistem poate reprezenta și o garanție pentru vânzător, care nu mai riscă să primească, ca plată, un cec care ar putea fi „clonat” sau neacoperit.

La semnarea contractului final, de fapt, notarul va fi primit deja transferul de la cumpărător și, prin urmare, sumele vor fi deja disponibile.

După ce actul de vânzare este înregistrat și transcris (repetat în câteva zile), notarul va transfera suma direct în contul curent al vânzătorului.